"Logica are patru principii:
- principiul identitatii;
- principiul noncontradictiei;
- principiul tertului exclus;
- principiul ratiunii suficiente.
Principiul identitatii
Statueaza ca în cadrul unui discurs dat, conceptele si afirmatiile trebuie sa ramâna aceleasi, nu le putem schimba întelesul, ele trebuie sa fie identice cu sine. Bineînteles identitatea de sine se refera la conditii date (specifice), în caz contrar conceptele sau afirmatiile noastre nu s-ar schimba niciodata. Acest lucru ar avea drept consecinta faptul ca de exemplu am fi incapabili sa învatam.
Legea poate fi exprimata prin simboluri:
A = id. A,
unde A e un concept sau afirmatie.
În viata cotidiana nerespectarea acestei legi duce la discutii sterile, neîntelegeri, comunicarea fiind aproape imposibila. Nici stiinta nu e scutita de asemenea defecte, de exemplu: în cazul în care într-o lucrare sau articol autorul foloseste acelasi concept, dându-i mai multe întelesuri, sau îsi schimba afirmatiile. În acest caz devine de neînteles si spunem ca este ilogic. În aceste cazuri sursa umorului e folosirea cuvintelor cu mai multe întelesuri.
Exemplu: Dialogul urmator este echivoc:
“Întrebare: Cum a reactionat când i-ai spus acuzatia? Raspuns: Corespunzator.” Pe baza raspunsului nu stim cum a reactionat persoana respectiva la auzul acuzatiei.
Exemplu: Rationamentul urmatoare este nevalid pentru ca foloseste acelasi concept în sensuri diferite:
Psihologia este stiintifica.
Stiintific este un atribut.
Psihologia este un atribut.
Falsitatea rationamenti este data de diferenta folosirii aceluiasi concept cu doua întelesuri diferite.
Principiul noncontradictiei
Se refera la faptul ca nu putem nega si afirma acelasi lucru în acelasi timp.
Prin simboluri:
~ (A & ~ A)
unde A = afirmatia, & = ”si” iar ~ simbolizeaza negatia.
Exemplu: Daca înlocuim simbolul lui A cu propozitia “Este frig” atunci expresiei simbolice îi corespunde urmatoarea propozitie: “Nu e adevarat ca e frig si nu e frig.” Adica nu putem afirma în acelasi timp ca e frig si ca nu e frig. Una din cele doua afirmatii trebuie sa fie adevarata neaparat si, deci, cealalta trebuie sa fie falsa (nu se poate afirma în aceleasi timp si ceva fals si ceva adevarat. Daca cineva procedeaza în acest fel spunem ca se contrazice).
Principiul tertului exclus
Conform acestui principiu între a nega si a afirma un lucru nu poate exista o a treia varianta. Simbolic:
A + ~ A
unde “+” înseamna “sau – sau”. Mai pe scurt ceea ce afirmam ori e adevarat ori e fals, o a treia varianta nu exista.
Exemplu.: Folosind exemplul precedent: daca afirmatia “e frig” este adevarata, atunci “nu e frig” este falsa si invers, o a treia posibilitate nu exista.
Se pune întebarea ce facem cu afirmatii de tipul “mâine o sa ploua” despre care nu putem afirma cu certitudine daca e adevarat sau fals. În viata cotidiana spunem ca e o probabilitate, cu aceasta introducem o a treia valoare logica între adevarat sau fals. De aceea aici la o prima vedere gasim o exceptie de la principiul tertului exclus. Explicatia este data de principiul bivalentei.
Conform acesteia noi acceptam doua valori logice de adevar. Se întâmpla însa faptul ca nu putem accepta numai doua valori logice de adevar: abordarea acestei probleme o gasim în cadrul logicii polivalente. În cazul în care acceptam trei valori logice de adevar principiul tertului exclus devine principiul “al patrului exclus”. Cu alte cuvinte acest principiu de baza poate fi generalizat. Daca recunoastem existenta unei valori de adevar logice “n” atunci principiul tertului exclus devine principiul “n+1 exclus”. Deci nu trebuie sa confundam principiul tertului exclus cu principiul polivalentei, adica cu faptul acceptarii a mai multor valori de adevar. La modul general afirmatiile noastre au valori de adevar: fals sau adevarat si de obicei folosim numai una din aceste valori.
Principiul noncontradictiei si al tertului exclus ne conduc existenta noastra logica în strânsa corelatie. Împreuna cele doua principii afirma cerinta: afirmatiile noastre sa fie însotite întotdeauna de o valoare de adevar si în conditii date sa aiba numai una din acele valori de adevar ale caror existenta o recunoastem.
Principiul ratiunii suficiente
Principiul se refera la interdependenta afirmatiilor noastre. Adica spunem despre o afirmatie ca este baza suficienta altei afirmatii, daca e imposibil faptul ca prima afirmatie e falsa, iar a doua adevarata.
Simboluri:
A I- B,
unde A si B sunt doua afirmatii distincte si semnul “I- “ înseamna relatia ratiunii suficiente.
Exemplu: Daca despre cineva se afirma ca este inteligent la modul general atunci se asteapta ca prestatia lui sa fie buna în toate domeniile. Deci în acest caz inteligenta peste medie este o ratiune de baza a performantelor în diferite domenii. Dar acest lucru nu este o ratiune suficienta a performantei, deci trebuie sa diferentiem ratiunea de baza de cea suficienta. Ratiunea suficienta presupune existenta ratiunilor de baza. În exemplul nostru baza performantei e inteligenta peste mediu, la care se adauga si alte ratiuni de baza cum ar fi motivarea, perseverenta etc."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu