Voi pleca de la definiţiile date în "Logică şi argumentare", manual de clasa a IX-a, scris de Petre Bieltz şi Dumitru Gheorghiu (Editura Teora, 1999):
Într-o explicaţie, se formulează propoziţii, numite "explanans", referitoare la fapte necunoscute cuiva, cu intenţia de a arăta de ce lucrurile stau aşa cum sunt descrise de o altă propoziţe, numită "explanandum", referitoare la un fapt cunoscut de cel căruia i se adresează explicaţia.
Diferenţa majoră între explicaţie şi argument constă în faptul că "explanandum" din explicaţie devine o propoziţie necunoscută în argument. Exemplu: Am întârziat pentru că a fost traficul foarte aglomerat. (se cunoaşte deja faptul că a întârziat)
O ilustrare constă într-un enunţ general, de obicei cu caracter de regulă, şi într-una sau mai multe propoziţii prin care se evidenţiază aplicarea efectivă a regulii la câteva cazuri.
Exemplu: Substantivele feminine fără plural îşi formează genitivul pe baza asemănării cu substantive care au plural. Astfel, un nume propriu ca Ialomiţa are genitivul Ialomiţei prin asemănarea cu femininele având singularul în -ă, oar Dunăre are genitivul Dunării prin asemănare cu femininele în -e.
O propoziţe condiţională este alcătuită din două componente: propoziţia care urmează după cuvântul dacă, numit "antecedent", şi propoziţia care urmează imediat după cuvântul "atunci", numită "consecvent".
Propoziţiile condiţionale nu sunt argumente, dar pot avea rolul de premisă sau de concluzie într-un argument. Relaţia exprimată de cuvintele "dacă..., atunci..." este confundată cu relaţia dintre premisa şi concluzia unui argument şi din cauza faptului că se formulează adesea argumente eliptice, în care premisa omisă este o propoziţie condiţională, iar elementele exprimate explicit sunt componente ale propoziţiei condiţionate omise.
Exemplu: Dacă plouă, atunci şoseaua va fi udă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu