Loudness war

Aţi observat vreodată la melodiile "moderne" diferenţele de volum dintre sunete? Ca de exemplu, dintre toba de bass şi snare, sau dintre bass şi percuţie?

Ei bine, diferitele tehnici care pot îmbunătăţi nivelul de tărie sonoră a melodiei sunt obţinute prin masterizare şi egalizare (egalizarea se referă la modificarea statică a volumului unor anumite frecvenţe, pe când masterizarea la modificarea dinamică şi automată).

Există chiar şi un aşa numit "război al loudness-ului", ce reprezintă aparent o competiţie pentru masterizarea digitală şi pentru înregistrarea melodiilor cu un nivel real cât mai ridicat al volumului. Mai multe detalii găsiţi pe: http://en.wikipedia.org/wiki/Loudness_war.

Regulile polemicii civilizate

Regulile unei dezbateri

Un aspect pe care nu se pune accent in scoala este cum trebuie sa se desfasoare o dezbatere civilizata. Romanii, ca orice popor din Europa de Est, sunt experti in a argumenta pro şi contra, dar parca de prea putine ori o fac si in marginile impuse de bunul simt.


[1]

REGULILE POLEMICII CIVILIZATE stabilite de Universitatea din Oxford în 1890 

În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică, discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai la acele idei care au contingenţă cu problema respectivă. 

Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevante în ceea ce priveşte problema discutată. 

Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susţine. 

Părtile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece se abate discuţia de la problema în sine. 

Etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte constituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente. 

Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca persoană şi nu ca membru al unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti gânditor materialist, patron sau laburist, ci numai dacă argumentele tale sunt convingătoare sau nu.

Ce trebuie sa intelegem de aici?

O polemica are limite. Limitele ar trebui, intotdeauna, sa fie la trecerea de la subiectul discutiei la persoanele implicate in discutie. Chiar daca un atac la persoana poate convinge audienta mai bine, el este in sine un mijloc incorect de a ne sustine punctul de vedere, si in alt context, cu alta audienta, ar putea sa nu mai aiba aceeasi forta de convingere.


[1] http://www.generatiaeuropeana.ro/home/article/ro/conduita/CARE_SUNT_REGULILE_DEZBATERII.html