Listă de erori logice 1

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_erorilor_logice 


Erori logice formale

Erorile logice formale sunt acele raţionamentele care sunt invalide datorită unor erori în formalismul lor logic.

* Apelul la legislaţie: un argument care implică faptul că legislaţia este un imperativ moral.
* Apelul la probabilitate: pentru că ceva poate să se întâmple, este inevitabil ca acel ceva se va întâmpla. Aceasta este premisa pe care se bazează Legea lui Murphy.
* Argument din eroare logică (ad logicam): dacă într-un argument se extrage în mod eronat o concluzie, atunci concluzia trebuie să fie falsă.
* Afirmaţia goală: premisa unui argument este asumată ca fiind adevărată doar pentru că spune că este adevărată.
* Conjuncţia ilogică
* Corelative ilogice
o Negarea corelativei: încearcarea introducerii unui alternative când de fapt nu există vreuna.
o Suprimarea corelativei
* Necesitatea ilogică
* Falsa dilemă: se afirmă că doar două alternative există, când de fapt sunt mai multe de două.
* Problema este-trebuie: greşita inferenţă în care ceva este într-un mod sau altul şi deci trebuie să fie în acel mod.
* Naturalism ilogic
* Dovada negativă: pentru că premisa nu se poate arăta ca fiind adevărată, rezultă că trebuie să fie falsă.
* Non sequitur: concluzia nu rezultă din premise.

Erori logice propoziţionale

* Apelul la disjuncţie: se concluzionează că o disjunţie logică e falsă doarece cealaltă disjunţie logică e adevărată.
* Afirmarea consecventului: antecedentul într-un indicativ condiţional se declară ca fiind adevărat deoarece consecventul este adevărat.
* Negarea antecedentului: consecventul într-un indicativ condiţional e declarat ca fiind fals deoarece antecedentul e fals.

Erori logice de cuantificare

* Reprezentarea existenţială: un argument are două premise universale şi o concluzie particulară, dar din premise nu se poate stabili valoarea de adevăr a concluziei.
* Conversia ilicită: dacă o propoziţie e adevărată se concluzionează că şi inversa este adevărată.
* Dovadă prin exemplu: una sau mai multe exemple sunt date ca suport pentru o afirmaţie generală.

Erori logice silogistice

Erorile logice silogistice sunt erori logice ce se comit în silogisme.

* Concluzia afirmativă din premisa negativă:
* Premisele exclusive: ambele premise sunt negative.
* Eroarea logică a celor patru termeni: un silogism categorial are patru termeni.
* Termenul major ilicit
* Termenul minor ilicit
* Temernul de mijloc ilicit
* Silogismul categorial

Erori logice informale

Erorile logice informale sunt argumente invalide datorită altor raţiuni decât cele legate de formalismul logic.

* Apelul la repetiţie (argumentum ad nauseam): repetarea unui argument invalid în speranţa că în final va fi acceptat.
* Argumentul circular, (circulus in probando, petitio principii, cercul vicios): unde concluzia unui argument este implicit sau explicit asumată în unul din premise.
* Argumentul ignoranţei (argumentum ad ignorantiam, argumentul din lipsa de imaginatie): se afirmă că premisa este adevărată doar pentru că nu a fost demonstrată falsă sau că pemisa este falsă doar pentru că nu a fost demonstrată adevărată.
* Cauza şi consecinţa circulară: o consecinţă a unui fenomen este considerată ca fiind cauza fenomenului.
* Cauza singulară: se consideră că doar o singură cauză simplă este responsabilă pentru o situaţie, când de fapt sunt mai multe cauze.
* Comparaţia incompletă: compoaraţia nu ia in considerare alte aspecte importante pentru similitudinea obiectelor sau fenomenelor.
* Comparaţia inconsistentă: se compară caracteristici necomparabile ale unor obiecte sau fenomene.
* Distribuţia ilogică: se consideră că nu exită diferenţe între un termen în sens distributiv (referitor la toţi membri clasei) şi colectiv (referitor la clasă ca întreg).

*
o Compoziţia ilogică: asumpţia că întregul are o proprietate doar pentru faptul că diferite componente au acea proprietate.
o Diviziunea ilogică: asumpţia că diferite părţi ale întregului au o proprietate doar pentru că întregul are acea proprietate.
* Dovada prin prolixitate (argumentum verbosium) (proof by intimidation): supunerea altora la un argument prea complex şi prolix pentru a putea fi tratat în detaliu la modul rezonabil.
* Echivocarea: folosirea incorectă a cuvintelor care au mai multe înţelesuri.
* Ecologia ilogică
* Eroarea jucătorului: incorecta opinie cum că probabilitatea unui eveniment aleator poate fi influenţată de (sau dedusă din) alte evenimente independente.
* Falsa atribuire: apelul la surse irelevante, necalificate, nedefinite, părtinitoare sau chiar fabricate pentru a suţine un argument.
o Citatul scos din context: un pasaj este estras din context cu intenţia de a distorsiona înţelesul intenţionat.
* Falsul compromis: în cazul unor alternative opuse se consideră că o cale de mijloc e mai bună.
* Istoricul ilogic
* Întrebarea complexa (presupozitia ilogica, întrebarea încărcată, plurium interrogationum)
* Mutarea ştachetei: respingere a unor contra-argumente prin ridicarea arbitrară a criteriilor de acceptare a unor evidenţe.
* Niciun scoţian adevărat: refutarea generalizării prin particularizare defectuoasă.
* Pledoaria specială: evidenţierea unei excepţii de la o regulă fără a se justifica excepţia.
* Reificarea: o abstracţie este tratată ca şi cum ar reprezenta ceva concret.
* Transferul sarcinii dovezii: se plasează îndatorirea de a dovedi ceva de partea oponentului.
* Eroarea soluţiei perfecte: argument prin care se insistă că există o soluţie perfectă şi/sau soluţia propusă ar trebui respinsă deoarece părţi ale problemei vor continua să existe după ce a fost implementată.
* Stil în loc de substanţă: se critică modul în care a fost expus un argument nu validitatea sa.

Cauze îndoielnice

* Corelarea implică legătură cauzală (Cum hoc ergo propter hoc)
* Succesiunea implică legătură cauzală (Post hoc ergo propter hoc): se afirmă că deoarece un eveniment s-a produs după un altul, rezultă că primul a fost cauza celui de-al doilea.

Erori de relevanţă

* Ipoteza Ad hoc
* Ad hominem: atacul la persoana mai degraba decât la argument.
* Apelul la autoritate: o aserţiune e considerată adevărată datorită poziţiei sau autorităţii persoanei care face aserţiunea.
* Apelul la emoţie: se manipuleze emoţiile celor din audienţă, în loc să se folosească raţionamente valide.
o Apelul la ridicol: este un specific apel la emoţie în care se ridiculizează opinia oponentului.
o Apelul la frică: un specific apel la emoţie în care se induce frica faţă de partea opusă.
o Apelul la măgulire: un specific apel la emoţie în care se face uz de măgulire pentru a câştiga suport.
o Apelul la milă (ad misericordiam): un specific apel la emoţie în care se face uz de milă în argumentaţie.
o Apelul la ranchiună: un specific apel la emoţie în care se face uz de ranchiună şi resentimente pentru câştigarea suportului.
* Apelul la forţă (ad baculum): se argumentează prin folosirea ameninţării, constrângerii şi a forţei faţă de oponent.
* Apelul la majoritate (apelul la popularitate, ad populum): o afirmaţie este susţinută ca fiind adevărată deoarece multă lume crede că este adevărată.
* Apelul la noutate: se consideră că ceva este superior sau mai bun doar pentru că este mai nou sau modern.
* Apelul la tradiţie (ad antiquitatem): se consideră că ceva este corect doarece are o lungă tradiţie la bază.
* Argumentul irelevant (Ignoratio elenchi sau Heringul roşu): se prezintă un argument care susţine validitatea unei afirmaţii diferite de cea care se presupunea să fie susţinută.
* Falsa analogie: compararea a două lucruri care par similare dar au proprietăţi diferite.
* Gândirea deziderativă: formarea unor credinţe în concordanţă cu ceea ce este plăcut a se imagina în loc să se apeleze la evidenţe sau raţiune.
* Om de paie: argumentare prin denaturarea opiniei oponentului.

Generalizări defectuoase

* Eşantionul părtinitor: formarea eronată a unui eşantion statistic al unei populaţii.
* Jumătăţi de adevăr
* Generalizarea pripită: generalizare inductivă bazată pe evidenţe insuficiente.