Presupunem că X şi Y se află în dispută.
1. Schema I:
X afirmă "A".
Y ripostează: "~A (adică "nu A"), deoarece B, C, D (argumente pentru "~A")".
X: "din B, C, D nu decurge ~A, deci din moment ce n-ai dovedit ~A este adevărat A". Chiar
dacă Y ripostează că obiecţia lui X nu este logică (şi ea nu este în totalitate) eşecul lui Y în
dovedirea lui "~A" este luat (din motive psihologice) ca un temei pentru acceptarea lui "A".
2. Schema II: (raţionament mai bun pentru Y)
X afirmă "A".
Y: "cum dovedeşti că A?"
Acum X este pus în situaţie dezavantajoasă:
X: "A deoarece B, C, D".
Y: "Din B, C, D nu decurge A, deci ai făcut o afirmaţie gratuită".
De observat este că în Schema I, Y nu-l poate învinui pe X de "afirmaţie gratuită" deoarece şi el se
află în aceeaşi situaţie (neargumentând pe A), dimpotrivă X îl poate învinui de afirmaţie gratuită ca
urmare a eşecului de a dovedi.
În Schema II însă, Y îl poate învinui pe X de afirmaţie gratuită ca urmare a eşecului de a dovedi.
Sofismul implicat în aceste scheme este acesta "dacă nu poţi demonstra, nu înseamnă că nu-i
adevărat ce spui, ci este adevărată propoziţia opusă".
"invocarea cazului extrem":
3. Schema III: Deoarece n-a făcut totul înseamnă că n-a făcut nimic deosebit.
4. Schema IV: A făcut minimum, deci a făcut ceva deosebit. Popular discuţia decurge astfel:
X: "Y a făcut o lucrare slabă".
Y ripostează: "Ei lasă că nici X n-a făcut gaură în cer" (III)
X: "Y a făcut o lucrare slabă".
Z ripostează: "Totuşi a făcut şi cutare şi cutare, alţii n-au făcut nici atâta" (se înşiră motive minore)
(IV)
Acestea sunt sofisme de "ignorare a subiectului în discuţie". Discuţia se duce în legătură cu faptul
dacă "lucrarea este sau nu slabă", iar argumentarea se face în legătură cu altceva ("n-a făcut
maximum" sau "a făcut minimum"). Schema III este destinată să-l susţină pe Y prin negarea faptului
că X n-a realizat ceva mai înalt, iar Schema IV e destinată să-l susţină prin faptul că există ceva
şi mai rău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu