Legea Autorităţii

Suntem dispuşi să credem ceea ce ne spune o persoană cu autoritate în domeniul în discuţie fără să analizăm în detaliu ceea ce ne transmite. Sunt suficiente fraze ca:

• "Ultimele statistici arată că..."
• "Profesorul ... împreună cu echipa sa de cercetători de la... au arătat că..."
• "Crede-mă, îţi spun eu, am văzut cu ochii mei! (auzit cu urechile mele etc.)" Aici autoritatea se manifestă prin faptul că interlocutorul nostru este singurul martor pe care îl putem întreba despre cele întâmplate.
• "Aşa este regulamentul!" Deşi la o analiză atentă a regulamentului, se constată că de fapt era vorba doar de o interpretare (greşită) a acestuia.
• "Cum? Nu mă crezi? Ce motive aş avea să te mint?"

pentru a anula multora dintre noi dorinţa de a arunca o privire critică asupra problemei.

Autoritatea nu se manifestă numai prin persoană, ci şi prin simboluri, care pot fi contrafăcute (legitimaţii, uniforme, inisgne etc.) Cu cât ierarhizarea într-o instituţie este mai strictă, cu atât cresc şansele ca un ordin deliberat aberant să fie executat fără discuţie, fără a fi analizat critic.