Atlas de mitocănie urbană (Imagini)

Ce este ingineria socială?

Nu ar fi mai uşor în relaţiile noastre umane ca atunci când am dori să obţinem ceva de la cineva anume, să avem un "manual de utilizare" a persoanei respective, pentru a şti ce "comenzi" să acţionăm? Ingineria socială se foloseşte de vulnerabilităţi (comenzile) umane pentru a determina victima (persoana ce trebuie convinsă) să acţioneze aşa cum doreşte manipulatorul.

"Ingineria socială (engleză Social Engineering) este un termen prin care se înţelege arta de a influenţa, de a manipula şi de a minţi. Cu alte cuvinte, este priceperea unor maeştri în psihologia maselor de a-i face pe alţii să gândească şi să creadă ceea ce 'maestrul' vrea ca acei "alţii" să creadă." (http://ro.wikipedia.org/wiki/Inginerie_social%C4%83)

Acest termen se pare că a fost utilizat pentru prima oară de un hacker autointitulat CitiZen-One.

Pentru mine nu este atât ostilă pe cât se prezintă că ar fi. Cel care cunoaşte metodele sale de funcţionare posedă o putere extraordinară de interacţionare cu semenii săi (folosirea limbajului pozitiv ţine tot de ingineria socială).

Ingineria socială funcţionează pe baza câtorva mecanisme automate ale comportamentului uman (dar nu pe asta ne bazăm cu toţii? Chiar şi atunci când aducem argumente logice, de fapt ne folosim de un mecanism automat al interlocutorului prin care acesta îşi foloseşte raţiunea atunci când ne ascultă), pe care le voi enumera mai jos:

• legea Autorităţii;
• legea Simpatiei;
• legea Reciprocităţii;
• legea Insuficienţei;
• legea Contrastului;
• legea Coerenţei;
• legea Dovezii Sociale;

 Voi discuta despre fiecare dintre aceste legi în parte în posturile care vor urma.

Zgomot? Da, zgomot!

Zgomotul din Bucuresti

Bucurestiul, un oras zgomotos, nu? Poate cel mai zgomotos si agitat din Romania. Pe site-ul Primariei Municipiului Bucuresti [1] se gaseste o harta destul de detaliata cu nivelul zgomotului in diferite zone ale orasului.

"dB" este notatia pentru "decibel" si reprezinta o scara logaritmica de masura. In cazul nostru, masoara intensitatea sunetului.

Formula este: LdB = 20 * lg (A2/A1), unde:
lg este logaritm în baza 10
A2 intensitatea masurata a sunetului
A1 intensitatea de referinta.

Scara folosita in imaginile ce urmeaza este "dB(A)" si măsoară gradul de audabilitate, adica felul in care urechea umana ar "raspunde" la acel stimul sonor. O crestere cu un decibel reprezintă de fapt o crestere cu aproximativ 25%. Ca exemple: soapta are o intensitate de 20 dB, iar 140 dB (decolarea, în preajmă, a unui avion cu reacţie) reprezintă pragul durerii.
 
Acum, dupa ce am vazut harta Bucurestiului, urmeaza intrebarea fireasca: oare la cat zgomot e "legal" sa fie supus un locuitor al unui oras mare? Am ataşat mai jos un tabel in care sunt scrise limitele pe timp de zi si de noapte pentru anul 2012.

[2]

[1] http://pmb.ro/harti/harta_zgomot/harta_zgomot.php

[2] http://www.legex.ro/Ordin-558-2008-88165.aspx

Let's do it, Romania!

Zilele acestea am dat întâmplător de pagina de "cause" a proiectului "Let's do it, Romania!" de pe Facebook. Pe scurt, acest proiect vizează strângerea masivă a deşeurilor din România într-o singură zi de un număr foarte mare de voluntari (simplu, nu?). După ce am vizionat video-ul de pe prima pagină a site-ului oficial (http://www.letsdoitromania.ro) unde este prezentat cum s-a desfăşurat proiectul în ţara care a venit cu ideea, Estonia (http://www.youtube.com/watch?v=A5GryIDl0qY), mi-am dat seama că se poate totuşi şi în România!



Mesajul formulat pe prima pagină mi se pare că exprimă foarte clar atitudinea românului "civilizat" (aceea că nu "noi" suntem responsabili pentru mizeria făcută de "alţii"):

  "Doar pentru că te muţi cu 2 metri mai departe de o grămadă de gunoi când ieşi la picnic, asta nu înseamnă ca mizeria nu mai e acolo. Doar pentru că alegi să te uiţi în altă parte, asta nu înseamnă că în apele râului care îţi alimentează oraşul cu apă potabilă nu plutesc zeci de mii de PET-uri şi pungi. Doar pentru că nu fotografiezi şi munţii de gunoaie când pleci în vacanţă asta nu înseamnă că ei nu erau acolo."

Vă invit să aflaţi mai multe de pe site-ul oficial (http://www.letsdoitromania.ro), de pe pagina de Facebook (http://apps.facebook.com/causes/403155/49914637?m=f387a666) şi să fiţi la curent cu toate noutăţile pe Twitter (http://twitter.com/letsdoitro) ale proiectului.

   "Nu rata şansa de a-ţi schimba ţara!"

Kitschmanea - de V.B. Ţânţăreanu

Ceasu' arată ora patru
Eu la suflet acu' latru
Că-s rănit în el de moarte
Piranda fugi departe.

Ceasu' arată ora cinci
Inima mă strânge-n chingi
Că e dusă cu mişelu'
Şi mă gândesc să-mi fac felu'.

Ceasu' arată ora şase
Rana-n mine nu se coase
Pleoapa nu stă peste pleoapă
Pân' şi vinu-i ca o apă.

Ceasu' arată ora şapte
Pereţii parcă au şoapte
Rămase din gura ei
Când munceam la puradei.

Ceasu' arată ora opt
Ochiu-n lacrimă stă copt
Amintirea ei mă plânge
Lacrima-n pahar se scurge.

Ceasu' arată ora nouă
Blestem vă doresc eu vouă
Că-s în suflet pustiit
Viaţa-n mine aţi sfârşit.

Ceasu' arată ora zece
Supărarea-n lume trece
Doar la mine stă în venă
Ca gunoiul la o ghenă.

Ceasu' arată ora unşpe
Gândurile stau să muşte
Uite ăsta e ghiventtu'
C-ai furat din stradă agentu'.

Ceasu' arată doisprezece
Gândul negru n-o să plece
Pân' şi arcuşul e o gheară
Ce mă rupe ca o fiară.

Uite trece şi de amiază
Coasa deasupra veghează
M-am plâns şi la poliţai
Dar ăla vrea doar mălai.

Comisar adă-mi nevasta
Scapă din mine năpasta
El nu vrea să se complice
C-aşa-i mai nou la police.

Doamne dă boala-n căpşună
Mută Spania pe lună
Că acolo-s bată-i gripa
Să moară ca moş Agripa.

Ceasu' intră acuşi în seară
Soarele se culcă iară
Eu rămân cu amăreală
Gândul negru stă sub yală.

Orele fug către noapte
Speranţele-mi sunt inapte
Numai văz în noapte luna
Ochiu-i înfundat într-una.

Dar până când o viaţă amară
Şi un trai ce mă omoară
Mai bine chiulesc din chin
Şi la moarte mă închin.

Cu lusta sunt siamez
În funie să evadez
Doamne mi-ascultai dorinţa
Şi păcălii suferinţa.

Câte simţuri au oamenii?

Citez din "Cartea ignoranţei - mic tratat pentru cei care ştiu că... nu ştiu" de John Lloyd şi John Mitchinson:

"Cel puţin nouă.

Cele cinci simţuri pe care le cunoaştem - văzul, auzul, gustul, mirosul şi simţul tactil - au fost pentru prima dată enumerate de Aristotel, care - în ciuda genialităţii sale - percepea adesea lucrurile în mod eronat. (De exemplu, el susţinea că noi gândim cu inima, albinele au luat naştere din hoiturile taurilor, iar muştele au doar patru picioare.)

Oamenii sunt înzestraţi însă cu alte patru simţuri:

1. Termoreceptare - simţul căldurii (sau absenţa ei) pe care îl datorăm pielii.
2. Echilibroreceptare - simţul echilibrului - determinat de cavităţile din urechea internă care conţin fluide.
3. Nocireceptare - receptarea durerii cu ajutorul pielii, articulaţiilor şi organelor trupului. În mod ciudat, în această categorie nu intră creierul, care nu are receptori de durere. Durerile de cap, indiferent de părerile generale, nu provin din interiorul creierului.
4. Proprioreceptare. Acest simţ presupune cunoaşterea la nivelul inconştientului a locului unde se află membrele corpului fără să le putem vedea sau simţi. De exemplu, închideţi ochii şi legănaţi-vă un picior în aer. Ştiţi unde este acesta faţă de restul trupului fără să deschideţi ochii.

Neurologii au păreri diferite referitoare la numărul simţurilor umane. Unii susţin că am avea 21 de simţuri. Ce putem spune despre senzaţia de foame? Sau de sete? Despre simţul profunzimii, al interpretării sau exprimării? Sau despre subiectul fascinant al sinesteziei, unde simţurile se îmbină şi se armonizează astfel încât muzica poate fi percepută în culori?

Ce ştim despre fenomenul electrizării sau despre simţul pericolului, când ni se face părul măciucă?

Animalele sunt, de asemenea, dotate cu simţuri caracteristice, pe care noi nu le avem. Rechinii sunt înzestraţi cu electroreceptori care le permit să detecteze câmpurile electrice; magnetoreceptarea este un simţ care detectează câmpurile magnetice, folosit în sistemul de navigare al păsărilor şi insectelor; ecolocaţia şi sistemul sonar sunt nişte folosite de peşti ca să detecteze obstacolele, dar şi curenţii, vibraţiile şi schimbările de presiune; vederea în infraroşu este caracteristică bufniţelor şi căprioarelor pentru a localiza prada sau pentru a se hrăni pe timp de noapte."

Ghid de... logică: Raporturi logice între Termeni

Înainte de a putea compune propoziţii din termeni, trebuie să cunoaştem ce fel de raporturi logice pot exista între termeni. Pentru aceasta, vom lua în considerare doi termeni distincţi, nevizi şi precişi.

1. Identitate extensională: Doi termeni sunt în raport de identitate extensională, dacă orice obiect care aparţine extensiunii unuia aparţine şi extensiunii celuilalt, ceea ce înseamnă că doi termeni aflaţi în acest raport au ca extensiune aceeaşi clasă de obiecte.
   

Ghid de... logică: Termeni şi Noţiuni

TÉRMEN: pl. termeni, s. m.

1. Unitate normativă cu sens delimitat care desemnează o noţiune proprie unui anumit domeniu de activitate.
2. Cuvânt sau expresie proprii unui vorbitor.

(sursă: www.dexonline.ro)

Termenii sunt cuvinte sau grupuri de cuvinte care exprimă NOŢIUNI.

iar

NOŢIÚNE: pl. noţiuni, s. f.

1. Formă logică fundamentală a gândirii omeneşti, care reflectă caracterele generale, esenţiale şi necesare ale unei clase de obiecte; concept.
2. Cunoştinţă generală despre valoarea, sensul, însemnătatea unui lucru; idee, concepţie despre ceva.

(sursă: www.dexonline.ro)

Logica studiază termenii după intensiune şi după extensiune:

1. Intensiunea este reprezentată de determinările noţiunii exprimate de termenul respectiv (înţelesul acelui termen);
2. Extensiunea este formată din obiectele la care termenul se poate aplica (mulţimea de obiecte care au aceleaşi proprietăţi ca termenul).

Sensul unui termen este dat de definiţia asociată termenului. Acest sens mai este numit şi concept. Termenul poate să conţină implicit sau explicit conceptul. De exemplu, termenul "masă" conţine în mod implicit conceptul, iar termenul "masa din sufrageria noastră" conţine în mod explicit conceptul.

(sursă: "Fundamentele logice ale gândirii" - Gh. Enescu, pagina 31.)

Intensiunea unui termen nu trebuie confundată cu extensiunea acestuia. Această confuzie poate apărea când încercăm să-i explicăm cuiva un termen nou, iar acea persoană poate crede că noi facem referire la extensiunea termenului (îi spunem genul termenului sau specificăm proprietăţi ale unor alţi termeni despre care noi ştim că sunt din extensiunea termenului pe care vrem să-l explicăm), când de fapt încercăm să specificăm proprietăţile proprii ale termenului nou (adică intensiunea).

Termenii sunt de mai multe feluri. De obicei, termenii se clasifică:

• După extensiune:

- vidă sau nevidă;
- singulară sau generală;
- precisă sau imprecisă;
- omogenă sau difuză.

• După tipul de denotat (obiectul indicat de termen):

- concret sau abstract;
- real sau ideal;
- statistic sau ne-statistic;
- absolut sau relativ;
- pozitiv sau complementar;
- cognitiv sau pragmatic.

(sursă: "Fundamentele logice ale gândirii" - Gh. Enescu, pagina 33.)

Exemple:

• "hexagon cu 7 laturi" - vid

• "persoană vârstânică" - vag: nu există o delimitare strictă în ceea ce priveşte vârsta la care putem considera o persoană ca fiind vârstnică, altfel spus, nu putem şti despre un termen vag dacă aparţine sau nu extensiunii unui alt termen

• "Traian Băsescu" - precis

• "om" - omogen

• "Traian Băsescu" - concret

• "egalitate" - abstract: termenii abstracţi au ca denotate o proprietate sau o latură a lucrurilor concrete, altfel spus denotatul este o determinare luată independent de obiect. Termenii cu denotat real pot fi exemplificaţi în realitate.

• "cinstit" - statistic: termenii statistici pot au un denotat dat printr-o caracteristică statistici (în general termenii care aparţin de moralitate).

Termenii pozitivi au un denotat determinat printr-o proprietate pozitiv definită, pe când cei negativi desemnează un denotat cu extensiune complementară.

Termenii cognitivi desemnează sau pretind că desemnează o realitate (trecută, actuală sau viitoare). Termenii pragmatici exprimă o alegere dintr-un ansamblu de posibilităţi.

(sursă: "Fundamentele logice ale gândirii" - Gh. Enescu, pagina 34.)

O clasă poate fi concepută ca "unu" sau ca "pluralitate". Extensiunea este o clasă ca pluralitate.

De reţinut:

• Oricărui denotat îi corespunde o singură extensiune, dar un număr nelimitat de intensiuni.

Ghid de... logică: Argumentare

Să începem seria "Ghid de ... logică". Long story, short: vă daţi singuri seama de ce vreau să scriu acest ghid.


Una dintre greşelile frecvente făcute în "disputele" de zi cu zi pe care le avem cu colegii noştri este să impunem o anumită opinie ca fiind adevărată, printr-un fals proces de argumentare. Altfel spus, când spunem: "Eu cred că..." credem că tot ce urmează este cu necesitate adevărat. Totuşi:

A avea o opinie înseamnă a ACCEPTA o anumită propoziţie ca fiind adevărată.

... ceea ce nu trebuie confundat cu adevărul. De exemplu, propoziţia "Toţi oamenii sunt mamifere" este adevărată, în timp ce propoziţia "Toate păsările zboară" este falsă, întrucât starea de fapt la care se referă (pinguinii sunt păsări, dar nu zboară) este falsă.

Argumentarea este un PROCES care are ca scop găsirea unor temeiuri în favoarea unei opinii sau ajungerea la o opinie, pornind de la anumite temeiuri. Un proces argumentativ are drept rezultat un argument.

În principal sunt două situaţii când încercăm să aducem argumente:

1. ştim că o propoziţie este adevărată şi căutăm un temei pentru a-i demonstra valoarea de adevăr;
2. pornind de la nişte temeiuri ajungem la o propoziţie pe care o considerăm adevărată.
   

Sesiune Foto 24 10 2009

Model: Anca-Alexandra. Enjoy!