"Cel puţin nouă.
Cele cinci simţuri pe care le cunoaştem - văzul, auzul, gustul, mirosul şi simţul tactil - au fost pentru prima dată enumerate de Aristotel, care - în ciuda genialităţii sale - percepea adesea lucrurile în mod eronat. (De exemplu, el susţinea că noi gândim cu inima, albinele au luat naştere din hoiturile taurilor, iar muştele au doar patru picioare.)
Oamenii sunt înzestraţi însă cu alte patru simţuri:
- Termoreceptare - simţul căldurii (sau absenţa ei) pe care îl datorăm pielii.
- Echilibroreceptare - simţul echilibrului - determinat de cavităţile din urechea internă care conţin fluide.
- Nocireceptare - receptarea durerii cu ajutorul pielii, articulaţiilor şi organelor trupului. În mod ciudat, în această categorie nu intră creierul, care nu are receptori de durere. Durerile de cap, indiferent de părerile generale, nu provin din interiorul creierului.
- Proprioreceptare
. Acest simţ presupune cunoaşterea la nivelul inconştientului a locului unde se află membrele corpului fără să le putem vedea sau simţi. De exemplu, închideţi ochii şi legănaţi-vă un picior în aer. Ştiţi unde este acesta faţă de restul trupului fără să deschideţi ochii.
Ce ştim despre fenomenul electrizării sau despre simţul pericolului, când ni se face părul măciucă?
Animalele sunt, de asemenea, dotate cu simţuri caracteristice, pe care noi nu le avem. Rechinii sunt înzestraţi cu electroreceptori care le permit să detecteze câmpurile electrice; magnetoreceptarea este un simţ care detectează câmpurile magnetice, folosit în sistemul de navigare al păsărilor şi insectelor; ecolocaţia şi sistemul sonar sunt nişte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu