Spread my Files

Un site interesant, care urca simultan fisierul dorit pe o multime de servere de file sharing:

RapidShare MegaUpload EasyShare DepositFiles ZShare FileFactory TurboBit SendSpace MegaShare Badongo NetLoad Loadto Uploadedto Zippyshare HotFileFile Frontifileit UploadBox Extabit Fileserve Freakshare Sharingmatrix 2Shared Tenupload

Ofera posibilitatea unui backup pentru fişierul urcat. Ca exemplu, daca rapidshare sterge fisierul dupa 30 de zile, dar ofera viteza mai mare de transfer decat easyshare, iar easyshare sterge fişierul de-abia dupa 60 de zile, poti folosi rapidshare in primele 30 de zile, iar in urmatoarele 30 easyshare.

http://www.spreadmyfiles.com/

Recondiţionare Pegas

Listă componente:

1. lanţ 89 zale;
2. 2 * anvelope 20x1.75;
3. 2 * camere 20x1.75;
4. şa (femeie);
5. şufă frână faţă + protecţie;
6. 2 * saboţi frână;
7. pompă cap auto;
8. claxon;

Total: 128 RON + 30 RON (vopsit într-o vopsitorie auto).

Împreună cu tatăl meu am demontat şi apoi remontat toate piesele (cadrul a trebuit dus la curăţat şi vopsit.. din păcate, "meseriaşul" doar a vopsit). Partea de ungere a componentelor a făcut-o mama mea (dat cu vaselină rulmenţii din butucul de la pedale, şters cu alcool izopropilic zonele de contact metalic).

Rezultatul se poate vedea în fotografiile de mai jos.

(toate piesele au fost cumpărate din bazar... din păcate, camera pe spate se dezumflă după câteva ore. Trebuie înlocuită :D)

Listă de erori logice 1

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_erorilor_logice 


Erori logice formale

Erorile logice formale sunt acele raţionamentele care sunt invalide datorită unor erori în formalismul lor logic.

* Apelul la legislaţie: un argument care implică faptul că legislaţia este un imperativ moral.
* Apelul la probabilitate: pentru că ceva poate să se întâmple, este inevitabil ca acel ceva se va întâmpla. Aceasta este premisa pe care se bazează Legea lui Murphy.
* Argument din eroare logică (ad logicam): dacă într-un argument se extrage în mod eronat o concluzie, atunci concluzia trebuie să fie falsă.
* Afirmaţia goală: premisa unui argument este asumată ca fiind adevărată doar pentru că spune că este adevărată.
* Conjuncţia ilogică
* Corelative ilogice
o Negarea corelativei: încearcarea introducerii unui alternative când de fapt nu există vreuna.
o Suprimarea corelativei
* Necesitatea ilogică
* Falsa dilemă: se afirmă că doar două alternative există, când de fapt sunt mai multe de două.
* Problema este-trebuie: greşita inferenţă în care ceva este într-un mod sau altul şi deci trebuie să fie în acel mod.
* Naturalism ilogic
* Dovada negativă: pentru că premisa nu se poate arăta ca fiind adevărată, rezultă că trebuie să fie falsă.
* Non sequitur: concluzia nu rezultă din premise.

Erori logice propoziţionale

* Apelul la disjuncţie: se concluzionează că o disjunţie logică e falsă doarece cealaltă disjunţie logică e adevărată.
* Afirmarea consecventului: antecedentul într-un indicativ condiţional se declară ca fiind adevărat deoarece consecventul este adevărat.
* Negarea antecedentului: consecventul într-un indicativ condiţional e declarat ca fiind fals deoarece antecedentul e fals.

Erori logice de cuantificare

* Reprezentarea existenţială: un argument are două premise universale şi o concluzie particulară, dar din premise nu se poate stabili valoarea de adevăr a concluziei.
* Conversia ilicită: dacă o propoziţie e adevărată se concluzionează că şi inversa este adevărată.
* Dovadă prin exemplu: una sau mai multe exemple sunt date ca suport pentru o afirmaţie generală.

Erori logice silogistice

Erorile logice silogistice sunt erori logice ce se comit în silogisme.

* Concluzia afirmativă din premisa negativă:
* Premisele exclusive: ambele premise sunt negative.
* Eroarea logică a celor patru termeni: un silogism categorial are patru termeni.
* Termenul major ilicit
* Termenul minor ilicit
* Temernul de mijloc ilicit
* Silogismul categorial

Erori logice informale

Erorile logice informale sunt argumente invalide datorită altor raţiuni decât cele legate de formalismul logic.

* Apelul la repetiţie (argumentum ad nauseam): repetarea unui argument invalid în speranţa că în final va fi acceptat.
* Argumentul circular, (circulus in probando, petitio principii, cercul vicios): unde concluzia unui argument este implicit sau explicit asumată în unul din premise.
* Argumentul ignoranţei (argumentum ad ignorantiam, argumentul din lipsa de imaginatie): se afirmă că premisa este adevărată doar pentru că nu a fost demonstrată falsă sau că pemisa este falsă doar pentru că nu a fost demonstrată adevărată.
* Cauza şi consecinţa circulară: o consecinţă a unui fenomen este considerată ca fiind cauza fenomenului.
* Cauza singulară: se consideră că doar o singură cauză simplă este responsabilă pentru o situaţie, când de fapt sunt mai multe cauze.
* Comparaţia incompletă: compoaraţia nu ia in considerare alte aspecte importante pentru similitudinea obiectelor sau fenomenelor.
* Comparaţia inconsistentă: se compară caracteristici necomparabile ale unor obiecte sau fenomene.
* Distribuţia ilogică: se consideră că nu exită diferenţe între un termen în sens distributiv (referitor la toţi membri clasei) şi colectiv (referitor la clasă ca întreg).

*
o Compoziţia ilogică: asumpţia că întregul are o proprietate doar pentru faptul că diferite componente au acea proprietate.
o Diviziunea ilogică: asumpţia că diferite părţi ale întregului au o proprietate doar pentru că întregul are acea proprietate.
* Dovada prin prolixitate (argumentum verbosium) (proof by intimidation): supunerea altora la un argument prea complex şi prolix pentru a putea fi tratat în detaliu la modul rezonabil.
* Echivocarea: folosirea incorectă a cuvintelor care au mai multe înţelesuri.
* Ecologia ilogică
* Eroarea jucătorului: incorecta opinie cum că probabilitatea unui eveniment aleator poate fi influenţată de (sau dedusă din) alte evenimente independente.
* Falsa atribuire: apelul la surse irelevante, necalificate, nedefinite, părtinitoare sau chiar fabricate pentru a suţine un argument.
o Citatul scos din context: un pasaj este estras din context cu intenţia de a distorsiona înţelesul intenţionat.
* Falsul compromis: în cazul unor alternative opuse se consideră că o cale de mijloc e mai bună.
* Istoricul ilogic
* Întrebarea complexa (presupozitia ilogica, întrebarea încărcată, plurium interrogationum)
* Mutarea ştachetei: respingere a unor contra-argumente prin ridicarea arbitrară a criteriilor de acceptare a unor evidenţe.
* Niciun scoţian adevărat: refutarea generalizării prin particularizare defectuoasă.
* Pledoaria specială: evidenţierea unei excepţii de la o regulă fără a se justifica excepţia.
* Reificarea: o abstracţie este tratată ca şi cum ar reprezenta ceva concret.
* Transferul sarcinii dovezii: se plasează îndatorirea de a dovedi ceva de partea oponentului.
* Eroarea soluţiei perfecte: argument prin care se insistă că există o soluţie perfectă şi/sau soluţia propusă ar trebui respinsă deoarece părţi ale problemei vor continua să existe după ce a fost implementată.
* Stil în loc de substanţă: se critică modul în care a fost expus un argument nu validitatea sa.

Cauze îndoielnice

* Corelarea implică legătură cauzală (Cum hoc ergo propter hoc)
* Succesiunea implică legătură cauzală (Post hoc ergo propter hoc): se afirmă că deoarece un eveniment s-a produs după un altul, rezultă că primul a fost cauza celui de-al doilea.

Erori de relevanţă

* Ipoteza Ad hoc
* Ad hominem: atacul la persoana mai degraba decât la argument.
* Apelul la autoritate: o aserţiune e considerată adevărată datorită poziţiei sau autorităţii persoanei care face aserţiunea.
* Apelul la emoţie: se manipuleze emoţiile celor din audienţă, în loc să se folosească raţionamente valide.
o Apelul la ridicol: este un specific apel la emoţie în care se ridiculizează opinia oponentului.
o Apelul la frică: un specific apel la emoţie în care se induce frica faţă de partea opusă.
o Apelul la măgulire: un specific apel la emoţie în care se face uz de măgulire pentru a câştiga suport.
o Apelul la milă (ad misericordiam): un specific apel la emoţie în care se face uz de milă în argumentaţie.
o Apelul la ranchiună: un specific apel la emoţie în care se face uz de ranchiună şi resentimente pentru câştigarea suportului.
* Apelul la forţă (ad baculum): se argumentează prin folosirea ameninţării, constrângerii şi a forţei faţă de oponent.
* Apelul la majoritate (apelul la popularitate, ad populum): o afirmaţie este susţinută ca fiind adevărată deoarece multă lume crede că este adevărată.
* Apelul la noutate: se consideră că ceva este superior sau mai bun doar pentru că este mai nou sau modern.
* Apelul la tradiţie (ad antiquitatem): se consideră că ceva este corect doarece are o lungă tradiţie la bază.
* Argumentul irelevant (Ignoratio elenchi sau Heringul roşu): se prezintă un argument care susţine validitatea unei afirmaţii diferite de cea care se presupunea să fie susţinută.
* Falsa analogie: compararea a două lucruri care par similare dar au proprietăţi diferite.
* Gândirea deziderativă: formarea unor credinţe în concordanţă cu ceea ce este plăcut a se imagina în loc să se apeleze la evidenţe sau raţiune.
* Om de paie: argumentare prin denaturarea opiniei oponentului.

Generalizări defectuoase

* Eşantionul părtinitor: formarea eronată a unui eşantion statistic al unei populaţii.
* Jumătăţi de adevăr
* Generalizarea pripită: generalizare inductivă bazată pe evidenţe insuficiente.

Non sequitur

Non sequitur tradus din latină înseamnă "nu decurge". În logica formală un argument este non sequitur în cazul în care concluzia nu reiese din premise. Trebuie subliniat că în cazul unui non sequitur concluzia poate fi fie falsă, fie adevărată, dar argumentul este o eroare logică deoarece concluzia nu rezultă din premise. Toate erorile logice formale sunt de fapt doar cazuri specifice de non sequitur.

Sursă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Non_sequitur

Apelul la autoritate

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Apelul_la_autoritate :

Un apel la autoritate este un tip de argument în logică ce constă în susţinerea valorii de adevăr a unei aserţiuni pe baza autorităţii, cunoştinţelor şi poziţiei persoanei care face aserţiunea. Este cunoscut si sub denumirea de argument din autoritate, argumentum ad verecundiam (Latină: argument din respect) sau ipse dixit (Latină: el însuşi spuse). Este o metodă în obţinerea cunoştinţelor descriptive, dar este o eroare logică în contextul logicii, deoarece validitatea unui argument nu decurge din credibilitatea sursei. Cazul opus ar fi atacul ad hominem în care se respinge argumentul pentru că cel care l-a formulat nu are autoritate sau poate fi altfel contestat.
Pe de altă parte, nu implică o eroare logică în simpla argumentare că o aserţiune făcută de o autoritate este adevărată, în contrast cu afirmaţia că autoritatea este infailibilă în principii şi deci nu poate fi supusă criticilor. Astfel o aserţiune poate fi adevărată sau valoarea de adevăr nu este demonstrabilă sau poate fi probabilă prin atribuirea ei unei autorităţi, iar afirmaţia că acea aserţiune este adevărată poate fi subiect al criticilor şi e posibil să reiasă ulterior ca fiind greşită.
Dacă există o critică ce contrazice aserţiunea unei autorităţi, simplul fapt că aserţiunea îşi are originea în acea autoritate nu este un argument pentru ignorarea criticii.

Principiile logicii

Sursa: http://www.filozofie.eu/index.php?option=com_content&task=view&id=82&Itemid=1 :

"Logica are patru principii:

1. principiul identitatii;
2. principiul noncontradictiei;
3. principiul tertului exclus;
4. principiul ratiunii suficiente.

Principiul identitatii

Statueaza ca în cadrul unui discurs dat, conceptele si afirmatiile trebuie sa ramâna aceleasi, nu le putem schimba întelesul, ele trebuie sa fie identice cu sine. Bineînteles identitatea de sine se refera la conditii date (specifice), în caz contrar conceptele sau afirmatiile noastre nu s-ar schimba niciodata. Acest lucru ar avea drept consecinta faptul ca de exemplu am fi incapabili sa învatam.

Legea poate fi exprimata prin simboluri:


A = id. A,


unde A e un concept sau afirmatie.

În viata cotidiana nerespectarea acestei legi duce la discutii sterile, neîntelegeri, comunicarea fiind aproape imposibila. Nici stiinta nu e scutita de asemenea defecte, de exemplu: în cazul în care într-o lucrare sau articol autorul foloseste acelasi concept, dându-i mai multe întelesuri, sau îsi schimba afirmatiile. În acest caz devine de neînteles si spunem ca este ilogic. În aceste cazuri sursa umorului e folosirea cuvintelor cu mai multe întelesuri.

Exemplu: Dialogul urmator este echivoc:



            “Întrebare: Cum a reactionat când i-ai spus acuzatia? Raspuns: Corespunzator.” Pe baza raspunsului nu stim cum a reactionat persoana respectiva la auzul acuzatiei.

Exemplu: Rationamentul urmatoare este nevalid pentru ca foloseste acelasi concept în sensuri diferite:



Psihologia este stiintifica.

Stiintific este un atribut.

Psihologia este un atribut.


Falsitatea rationamenti este data de diferenta folosirii aceluiasi concept cu doua întelesuri diferite.



Principiul noncontradictiei

Se refera la faptul ca nu putem nega si afirma acelasi lucru în acelasi timp.

Prin simboluri:



~ (A & ~ A)



unde A = afirmatia, & = ”si” iar ~ simbolizeaza negatia.



Exemplu: Daca înlocuim simbolul lui A cu propozitia “Este frig” atunci expresiei simbolice îi corespunde urmatoarea propozitie: “Nu e adevarat ca e frig si nu e frig.” Adica nu putem afirma în acelasi timp ca e frig si ca nu e frig. Una din cele doua afirmatii trebuie sa fie adevarata neaparat si, deci, cealalta trebuie sa fie falsa (nu se poate afirma în aceleasi timp si ceva fals si ceva adevarat. Daca cineva procedeaza în acest fel spunem ca se contrazice).



Principiul tertului exclus

Conform acestui principiu între a nega si a afirma un lucru nu poate exista o a treia varianta. Simbolic:


A + ~ A


unde “+” înseamna “sau – sau”. Mai pe scurt ceea ce afirmam ori e adevarat ori e fals, o a treia varianta nu exista.

Exemplu.: Folosind exemplul precedent: daca afirmatia “e frig” este adevarata, atunci “nu e frig” este falsa si invers, o a treia posibilitate nu exista.

Se pune întebarea ce facem cu afirmatii de tipul “mâine o sa ploua” despre care nu putem afirma cu certitudine daca e adevarat sau fals. În viata cotidiana spunem ca e o probabilitate, cu aceasta introducem o a treia valoare logica între adevarat sau fals. De aceea aici la o prima vedere gasim o exceptie de la principiul tertului exclus. Explicatia este data de principiul bivalentei.

Conform acesteia noi acceptam doua valori logice de adevar. Se întâmpla însa faptul ca nu putem accepta numai doua valori logice de adevar: abordarea acestei probleme o gasim în cadrul logicii polivalente. În cazul în care acceptam trei valori logice de adevar principiul tertului exclus devine principiul “al patrului exclus”. Cu alte cuvinte acest principiu de baza poate fi generalizat. Daca recunoastem existenta unei valori de adevar logice “n” atunci principiul tertului exclus devine principiul “n+1 exclus”. Deci nu trebuie sa confundam principiul tertului exclus cu principiul polivalentei, adica cu faptul acceptarii a mai multor valori de adevar. La modul general afirmatiile noastre au valori de adevar: fals sau adevarat si de obicei folosim numai una din aceste valori.

Principiul noncontradictiei si al tertului exclus ne conduc existenta noastra logica în strânsa corelatie. Împreuna cele doua principii afirma cerinta: afirmatiile noastre sa fie însotite întotdeauna de o valoare de adevar si în conditii date sa aiba numai una din acele valori de adevar ale caror existenta o recunoastem.



Principiul ratiunii suficiente

Principiul se refera la interdependenta afirmatiilor noastre. Adica spunem despre o afirmatie ca este baza suficienta altei afirmatii, daca e imposibil faptul ca prima afirmatie e falsa, iar a doua adevarata.

Simboluri:


A I- B,


unde A si B sunt doua afirmatii distincte si semnul “I- “ înseamna relatia ratiunii suficiente.

Exemplu: Daca despre cineva se afirma ca este inteligent la modul general atunci se asteapta ca prestatia lui sa fie buna în toate domeniile. Deci în acest caz inteligenta peste medie este o ratiune de baza a performantelor în diferite domenii. Dar acest lucru nu este o ratiune suficienta a performantei, deci trebuie sa diferentiem ratiunea de baza de cea suficienta. Ratiunea suficienta presupune existenta ratiunilor de baza. În exemplul nostru baza performantei e inteligenta peste mediu, la care se adauga si alte ratiuni de baza cum ar fi motivarea, perseverenta etc."

Ghid de... logică: Explicaţii, Ilustrări, Propoziţii Condiţionale

Voi pleca de la definiţiile date în "Logică şi argumentare", manual de clasa a IX-a, scris de Petre Bieltz şi Dumitru Gheorghiu (Editura Teora, 1999):


Într-o explicaţie, se formulează propoziţii, numite "explanans", referitoare la fapte necunoscute cuiva, cu intenţia de a arăta de ce lucrurile stau aşa cum sunt descrise de o altă propoziţe, numită "explanandum", referitoare la un fapt cunoscut de cel căruia i se adresează explicaţia.


Diferenţa majoră între explicaţie şi argument constă în faptul că "explanandum" din explicaţie devine o propoziţie necunoscută în argument. Exemplu: Am întârziat pentru că a fost traficul foarte aglomerat. (se cunoaşte deja faptul că a întârziat)


O ilustrare constă într-un enunţ general, de obicei cu caracter de regulă, şi într-una sau mai multe propoziţii prin care se evidenţiază aplicarea efectivă a regulii la câteva cazuri.


Exemplu: Substantivele feminine fără plural îşi formează genitivul pe baza asemănării cu substantive care au plural. Astfel, un nume propriu ca Ialomiţa are genitivul Ialomiţei prin asemănarea cu femininele având singularul în -ă, oar Dunăre are genitivul Dunării prin asemănare cu femininele în -e.

O propoziţe condiţională este alcătuită din două componente: propoziţia care urmează după cuvântul dacă, numit "antecedent", şi propoziţia care urmează imediat după cuvântul "atunci", numită "consecvent".


Propoziţiile condiţionale nu sunt argumente, dar pot avea rolul de premisă sau de concluzie într-un argument. Relaţia exprimată de cuvintele "dacă..., atunci..." este confundată cu relaţia dintre premisa şi concluzia unui argument şi din cauza faptului că se formulează adesea argumente eliptice, în care premisa omisă este o propoziţie condiţională, iar elementele exprimate explicit sunt componente ale propoziţiei condiţionate omise.
Exemplu: Dacă plouă, atunci şoseaua va fi udă.

Legea lui Poe

Găssec foarte interesant că există o lege despre... fundamentalism (religios). Găsesc şi mai interesant ceea ce spune această lege:

"Without a winking smiley or other blatant display of humor, it is impossible to create a parody of Fundamentalism that SOMEONE won't mistake for the real thing."

"Fără un smiley sau alt indiciu de umor este imposibil să creezi o parodie a fundamentalismului, astfel încât CINEVA să nu o confunde cu adevărul."

Nu e amuzant cât de REALE sunt religiile?

No true Scotsman

"Niciun scoţian adevărat (engleză: No true Scotsman) este un termen creat de filosoful britanic Antony Flew în cartea Thinking About Thinking. Se referă la un argument prezentat sub următoarea formă:

Argument: Niciun scoţian nu-şi pune zahăr în orezul cu lapte.

Răspuns: Dar unchiului meu Angus (care e scoţian) îi place să-şi pună zahăr în orezul cu lapte.

Contra-argument: A da, dar niciun scoţian adevărat nu-şi pune zahăr în orezul cu lapte.

Această formă de contra-argument este o eroare logică informală dacă predicatul ("a pune zahăr în orezul cu lapte") de fapt nu este în contradicţie cu definiţia acceptată a subiectului (a "scoţianului" în cazul nostru), sau dacă definiţia subiectului este modificată în mod tacit pentru a face contra-argumentul valid.

Exemple:

Acestă formă de eroare logică este întâlnită în argumentele de genul "niciun creştin adevărat" nu ar face un asemenea lucru, deoarece termenul "creştin" este folosit de multă şi variată lume. Termenul creştin are un înţeles atât de larg încât nu are sens să fie folosit pentru a descrie o anume proprietate sau un anume tip de comportament.

Dacă nu există o definiţie acceptată a subiectului, atunci definiţia trebuie înţeleasă în context sau trebuie definită înainte de a fi folosită în argument.

E foarte frecventă şi în politică, atunci când unii critică pe colegii lor ca nefiind adevăraţi comunişti, liberali, democraţi etc. din cauză că ocazional nu se cade de acord asupra unei politici de urmat.

Vine şi în multe alte forme – spre exemplu de multe ori este argumentat că "nicio persoana decentă" nu ar susţine moartea prin spânzurare, uitatul la filme porno, fumatul în public etc. Vorbitorul în aceste cazuri nu-şi dă seama că de fapt constrânge redefinirea a ceea ce înseamnă "persoană decentă" pentru a include sau exclude ceea ce vrea şi NU foloseşte ceea ce deja este acceptat ca semnificaţie a frazei. Argumentul schimbă/mută discuţia despre spânzurare/pornografie/fumat şi încearcă să facă să pară că toţi cei care nu sunt de acord cu vorbitorul de fapt argumentează pentru indecenţă."

(sursă:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Niciun_sco%C5%A3ian_adev%C4%83rat )

Ateu? Agnostic?

Citez de pe unele surse de pe Internet (un simplu search pe google după informaţiile conţinute va arăta şi sursa lor):

"1. Un ateu este o persoana care pur si simplu nu crede in existenta lui Dumnezeu.
2. Un ateu considera de obiecei mai rationala pozitia de "a nu crede in Dumnezeu" decat pozitia de "a crede in Dumnezeu".
3. Prin contrast un agnostic, care in termeni tehnici tot nu crede in Dumnezeu, nu va considera "a nu crede in Dumnezeu" ca fiind o pozitie superioara fata de "a crede in Dumnezeu". Agnosticul adopta pozitia "nu stiu".
4. Exista o diferenta intre "nu stiu daca exista" si "nu cred ca exista".
5. Dupa alte definitii, agnosticul este incadrat in pozitia de "ateu" pentru ca in mod clar nici el nu crede in Dumnezeu. (chiar daca pozitia lui este diferita fata de cea a ateului descris la punctul 2).
6. Si sigur ca ateii sunt si ei oameni. Multi chiar oameni mai cinsiti si mai morali decat religiosii."

Şi: Atheist nations are more peaceful

Genuine Windows XP

Dublu click pe fişierul de mai jos după ce îl descărcaţi. Enjoy!

http://www.fileshare.ro/7877484576.72

Dacă sunt probleme cu fişierul, da-ţi-mi un mail la johnye2e [at] gmail.com .

O pată pe cer

O pată pe cer
Originally uploaded by johnye2e

Semi-curcubeu

Semi-curcubeu
Originally uploaded by johnye2e

Mers pe apă

Na, că se poate! Mersul pe apă e ca mersul pe bicicletă: odată ce-l înveţi, nu-l mai uiţi niciodată!

Păstrarea Deschisă şi Liberă a Internetului

Cele 6 Principii ale Neutralitǎţii Internetului in America

Lupta pentru Neutralitatea Internetului a înregistrat o victorie sǎptǎmâna asta, prin anunţul fǎcut de cǎtre preşedintele Comisiei Federale de Comunicaţii Julius Genachowski la Institutul Brookings, şi anume acela cǎ doreşte sǎ codifice şi sǎ extindǎ cele Patru Libertǎţi ale internetului.

Acestea sunt:

1. Libertatea de a accesa orice conţinut legal pe internet;
2. Libertatea de a accesa orice aplicaţie pe internet;
3. Libertatea de a accesa orice serviciu pe internet;
4. Libertatea de a conecta orice dispozitiv la internet, atîta timp cǎt nu dǎuneazǎ reţelei.

La acestea se vor mai adǎuga:

1. Dreptul la acces nediscriminatoriu (operatorii de net sǎ nu încetineascǎ vreo aplicaţie sau vreun serviciu);
2. Dreptul de a fi informat despre modul în care operatorii reparǎ o reţea congestionatǎ.

Ultima, oarecum ciudatǎ, vine ca rǎspuns la un incident de mai demult, când Comcast a blocat traficul p2p, şi abia dupǎ un an de negare, dar şi presiune din partea FCC, a recunoscut cǎ existǎ aceastǎ restricţie.

Astfel, în noiembrie vor începe procedurile de codificare ale acestor 6 principii, şi implicit şi consultǎrile şi negocierile din cadrul FCC, dar şi dintre Comisie şi pǎrţile implicate în acest subiect, şi anume, providerii  de Internet, precum şi membrii ai societǎţii civile, interesate de neutralitatea Internetului.

Interesant este, cǎ pe lângǎ membri Democraţi ai FCC, dintre care şi preşedintele, şi-au mai anunţat sprijinul pentru acest proiect de lege şi alte nume importante. Este vorba de Rick Boucher, preşedintele Comitetului pentru Comunicaţii, Tehnologie şi Internet din cadrul Camerei Reprezentanţilor a Statelor Unite, dar şi a unor giganţi din domeniul on-line, precum Google, Facebook, Amazon, Sony Electronice, Flickr, Craigslist, ai cǎror preşedinţi au semnat o scrisoare deschisǎ în sprijinul iniţiativei FCC.

De cealaltǎ parte a baricadei, în tabǎra providerilor de internet, giganţii AT&T şi Verizon, s-au pronunţat împotriva acestei iniţiative, la fel cum au fǎcut-o anumiţi senatori republicani, printre care şi John McCain, care a depus un proiect de lege menit sǎ blocheze iniţiativa FCC.

Legea Contrastului

Un fapt poate căpăta dimensiuni diferite în funcţie de contextul în care este plasat (exemplu: aţi trăit timp de 15 ani într-o garsonieră şi acum trăiţi într-o vilă, sau... aţi trăit tot timpul într-o vilă).

Lumea contemporană este atât de complexă, încât, pentru a ne descurca în sarcinile noastre cotidiene, ne-am dezvoltat încă din copilărie o serie de programe de comportament în baza cărora reacţionăm automat la situaţiile întâlnite, fără a ne face un calcul global.

Daca vreti sa verificaţi aplicabilitatea Legii Contrastului, observaţi de câte ori judecata voastră despre ceva este condiţionată de context şi începeţi să vă întrebaţi dacă acest context este într-adevăr întâmplător.
Aristotel, în lucrarea sa "Retorica", scria ca persuasiunea cuprinde 3 elemente:
ETHOS (partea morală sau caracterul), LOGOS (partea raţională) şi PATHOS (partea emoţională sau pasiunea).

• ETHOS: Etica este piatra unghiulară a persuasiunii. Daca nu inspiraţi încredere şi integritate, nimeni nu va fi dispus să vă creadă, indiferent cât de perfecţionate ar fi tehnicile voastre. Este posibil să exersaţi crearea unei aparenţe de sinceritate şi onestitate (escrocii se bazează pe o asemenea aparenţă), dar nici o acţiune de persuasiune pe termen lung nu a fost construită pe fundamente nesincere (neoneste). Etica semnifică şi pregătirea şi profesionalismul.
• LOGOS: Partea raţională este, evident, foarte importantă, dar singură nu va obţine decât consensuri firave. Oricare ar fi mesajul prezentat, trebuie să fiţi clari, simpli, direcţi. Dacă aveţi o logică în vorbire, sunteţi uşor de urmărit, iar dacă vă ajutaţi şi cu exemple, mesajul este mai uşor de vizualizat, de inţeles. Această parte trebuie menţinută cât mai scurtă posibil şi limitată la strictul indispensabil.
• PATHOS: Logica ne poate convinge la nivel teoretic, dar ceea ce ne face să acţionăm este întotdeauna emoţia. Aşadar, spune Aristotel, este necesar să vorbim cu pasiune şi convingere, utilizând imagini puternice şi exemple care antrenează direct interlocutorul. Doar dacă ceea ce spunem îi va crea sentimente profunde vom reusi să-l convingem de ceea ce îi propunem.

În concluzie, ori de câte ori căutaţi să convingeţi pe cineva de ceva, apelaţi la acest model simplu - ethos, logos, pathos.

Relativitate

Cine doreşte să înveţe despre relativitatea restrânsă sau generalizată, am găsit un mic progrămel pe http://www.freewarehome.com/ :


http://www.aliceinphysics.com/

şi e-bookul:

http://www.aliceinphysics.com/version_six/alicelaw6_en.pdf

Ghidul nesimţitului

Mai are nevoie de descriere?

Enjoy!

http://www22.zippyshare.com/v/19244287/file.html